IMBRIFÚG, -Ă adj. (despre materiale) care nu poate fi pătruns de ploaie. (< fr. imbrifuge) Vezi definitia »

APIFÚG, -Ă adj. (despre un preparat) care îndepărtează albinele. (< fr. apifuge) Vezi definitia »

ȚUG, țuguri, s. n. (Reg.) Tren. – Din germ. Zug. Vezi definitia »

CENTRIFÚG, -Ă I. adj. care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal. ♦ forță ~ă = forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. II s. f. 1. aparat, mașină cu ajutorul căreia se efectuează operația de centrifugare. 2. instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată. (< fr. centrifuge) Vezi definitia »

MEȘTEȘÚG, meșteșuguri, s. n. I. 1. Meserie; p. gener. profesiune, ocupație, îndeletnicire; meșteșugărie. 2. Ramură, disciplină (a științei, a artei); știință, artă, considerate ca discipline. ♦ Stil (artistic). 3. Pricepere, îndemânare, abilitate, talent. ♦ Artă, măiestrie; (rar) acțiune realizată cu pricepere, cu măiestrie. 4. Acțiune făcută (în ascuns) cu dibăcie, cu viclenie, în vederea atingerii unui scop; procedeu, sistem (ingenios, viclean). ♦ (Pop.) Viclenie, tertip, înșelătorie. II. (Înv. și pop.; concr.) 1. Unealtă, instrument. 2. Dispozitiv al unui obiect; parte componentă (cu rol activ) a unui sistem; meșteșugire. – Din magh. mesterség. Vezi definitia »