PROMONTÓRIU s. n. 1. fâșie de uscat înaltă și abruptă care înaintează în mare; cap¹ (1). 2. proeminență osoasă. ◊ proeminență formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară și osul sacru. (< lat. promontorium, fr. promontoire) Vezi definitia »

RECTILÍNIU, -IE adj. În linie dreaptă. ♦ (Despre figuri geometrice) Mărginit de linii drepte. [Pron. -niu, var. rectilin, -ă adj. / cf. fr. rectiligne]. Vezi definitia »

NESTRĂVEZÍU adj. v. OPAC² (1). Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparență, nestrăveziu. [DEX '98] Vezi definitia »

ONDULATÓRIU, -IE, ondulatorii, adj. Care se propagă în formă de unde sau de valuri, referitor la unde. – Din it. ondulatorio. Vezi definitia »

EXECUTÓRIU, -IE adj. (jur.) care trebuie executat. ♦ formulă ĩe = formalitate necesară pentru executarea unei hotărâri judecătorești; titlu ~ = act investit cu formulă executorie. (< fr. exécutoire, lat. exsecutorius) Vezi definitia »