crăț s.n. (reg.) opreg încrețit (fustă încrețită); zăvelcă. Vezi definitia »

henț! interj. e interzis!, nu pune mâna! Vezi definitia »

DEZMẮȚ, dezmățuri, s. n. 1. Purtare nerușinată, dezmățată, imorală; destrăbălare, deșănțare, dezmățare. 2. Fig. Debandadă, haos (2), anarhie. – Din dezmăța (derivat regresiv). Vezi definitia »

ȘPERȚ, șperțuri, s. n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Sumă de bani sau daruri primite de cineva sau oferite, incorect și ilegal, cuiva, pentru a-i câștiga bunăvoința, în special pentru a-l determina să-și îndeplinească (mai cu râvnă) sau să-și încalce obligațiile de serviciu; mită, mituială. 2. Șperțuială. – Din germ. Sperrzeug „mănunchi de șperacle”. Vezi definitia »

CLEANȚ, cleanțuri, s. n. (Reg.) Stâncă prăpăstioasă; colț de stâncă. – Sb. klanac. Vezi definitia »