ocnă, ocne s. f. (intl.) infractor renumit și foarte periculos. Vezi definitia »

ștáflă, ștáfle, s.f. (reg.) 1. stinghie groasă de lemn, cu patru muchii; scândură groasă. 2. (la pl.; în forma: ștaple) bucăți de lemn pe care se sprijină podeaua la casele podite cu scânduri. Vezi definitia »

jérbă (jérbe), s. f. – Mănunchi. – Var. (înv.) jerbie. Fr. gerbe. Var. este rezultat al unei încrucișări cu jirebie. Vezi definitia »

APROPIETÚRĂ, apropieturi, s. f. (Rar) Loc de întâlnire, de apropiere a unor lucruri. – Din apropia + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

BELIGERÁNȚĂ s. f. calitatea de beligerant; stare de război. (< fr. belligérance) Vezi definitia »