FUMĂRÁR, fumărari, s. m. Persoană care încasa fumăritul. – Fumar + suf. -ar. Vezi definitia »

la revedoar expr. (glum.) formulă de salut rezultată din contaminarea românescului „la revedere” cu franțuzescul „au revoir”. Vezi definitia »

JIMBLÁR, jimblari, s. m. (Înv) Brutar. – Jimblă + suf. -ar. Vezi definitia »

har (háruri), s. n. – Grație divină. – Mar. hare. Ngr. χάρις (Roesler 578; DAR), în parte prin intermediul sl. chari. Sec. XVI. – Der. harnic, adj. (înv., recunoscător; capabil; activ, harnic), cu suf. -nic, ca puternic de la putere (după Cihac, II, 136, urmat de DAR; Densusianu, GS, I, 350; Candrea; Scriban, din sl. charinŭ, cf. bg. haren „frumos”, neharen „leneș”; după ipoteza greșită a lui Diculescu 180, în legătură cu suedezul arnig „harnic”); neharnic, adj. (înv., nedemn; leneș); hărnici, vb. (a munci activ, a-și da silința); hărnicie, s. f. (capacitate, activitate, hărnicie). Cf. hărăzi, haram. Vezi definitia »

șeptar, șeptari s. m. 1. carte de joc marcată cu numărul șapte. 2. component al unei echipe sportive, purtător al tricoului cu numărul șapte. Vezi definitia »