BOR¹ (‹ fr. {i}; {s} fr. bor[ax]) s. n. Element chimic (B; nr. at. 5, m. at. 10,81, p. t. 2.300ºC, p. f. 2.550ºC), semimetal, cristalin, negru-cenușiu, opac, cu luciu metalic; întrebuințat ca adaos la obținerea unor aliaje, cărora le mărește duritatea și rezistența la coroziune, la detecția neutronilor și la protecția contra lor în tehnica nucleară etc. A fost descoperit în 1808 de H. Davy și independent de J.L. Gay-Lussac și L.J. Thenard. Vezi definitia »

TELEIMPRIMATÓR, teleimprimatoare, s. n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit și se recepționează pe o bandă sau pe o coală de hârtie texte cu literele alfabetului; telescriptor. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprimator (după fr. téléimprimeur). Vezi definitia »

EXTERIÓR, -OÁRĂ I. adj. din afară; extern. ♦ (mat.) unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de o latură a unui poligon cu prelungirea altei laturi; comerț ~ = relațiile comerciale ale unui stat cu statele străine. II. s. n. 1. partea din afară a unui lucru; fațadă. 2. înfățișare, ținută. (< fr. extérieur, lat. exterior) Vezi definitia »

HIDROEJECTÓR s.n. Ejector hidraulic. [< fr. hydro-éjecteur]. Vezi definitia »

PERVIBRATÓR s.n. (Constr.) Aparat care permite vibrarea betonului în plină masă. [< fr. pervibrateur]. Vezi definitia »