gnosticísm s.n. Curent filozofico-religios, reprezentând un amestec de dogme creștine, filozofie idealistă greacă și concepții religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoașteri mistice. (< fr. gnosticisme) Vezi definitia »

HELIOTACTÍSM s. n. heliotropism. (< fr. héliotractisme) Vezi definitia »

ARHAÍSM, arhaisme, s. n. Cuvânt, expresie sau construcție învechită. – Fr. archaïsme (< gr.). Vezi definitia »

LEGITIMÍSM s. n. Teorie care proclamă drept principiu fundamental dreptul inalienabil la tron al dinastiilor legitime (răsturnate în urma unor evenimente sociale sau politice) și puterea absolută a acestora. – Din germ. Legitimismus. Vezi definitia »

BARBITURÍSM s.n. (Med.) Intoxicație cu barbiturice. [< fr. barbiturisme]. Vezi definitia »