SOCIALÍSM s. n. 1. formațiune social-economică întemeiată pe proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producție și de schimb, ca urmare a desființării claselor sociale. 2. concepție social-politică care susține îngrădirea proprietății private. ♦ ~ științific = parte constitutivă a marxismului, care studiază structura și dinamica proceselor trecerii de la orânduirea capitalistă la cea comunistă; ~ utopic = ansamblu al concepțiilor premarxiste care susțineau necesitatea socialismului, dar nu cu argumente științifice, ci „raționale” și morale. 3. ansamblu de doctrine ale partidelor de stânga nemarxiste. (< fr. socialisme, germ. Sozialismus) Vezi definitia »

NATURALÍSM s. n. 1. Curent sau tendință în artă și literatură, care se caracterizează prin observarea riguroasă a faptelor din realitatea obiectivă, prin redarea lor fidelă, prin preferința pentru aspectele urâte, vulgare ale naturii omenești etc. 2. Concepție filozofică care exclude supranaturalul, ridicând natura la rangul de principiu suprem. 3. Teorie etică care întemeiază noțiunea binelui pe un principiu situat în afara moralei (evoluție biologică, plăcere etc.), viața morală fiind o prelungire a celei biologice. – Din fr. naturalisme. Vezi definitia »

OBSTRUCȚIONÍSM s. n. Atitudine a celor care folosesc sistematic obstrucția (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. obstructionnisme. Vezi definitia »

DIGITALÍSM s.n. (Med.) Intoxicație cu digitală. [Cf. fr. digitalisme]. Vezi definitia »

MONOMORFÍSM s. n. 1. (biol.) situație în care toți membrii unei populații au, pe același locus, un singur tip de genă. 2. (mat.) homomorfism injectiv. (< mono¹- + morfism) Vezi definitia »