CENTEZĂ (‹ fr., {s} gr. kentesis „înțepare”) s. f. Puncție a unei cavități organice închise, efectuată în vederea extragerii sau evacuării conținutului acesteia (ex. toracocenteză, sinoviocenteză etc.). Vezi definitia »

BÂTĂ², bâte, s. f. Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag. ♦ Lovitură de bâtă; bătaie. Vezi definitia »

CORNÍȘĂ s.f. 1. Partea superioară, proeminentă și ornamentată a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul. ♦ Mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc. 2. (Geogr.) Partea superioară, ieșită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă. ♦ Acumulare de zăpadă, depusă de vânt în formă de streașină care prelungește o pantă sau chiar acoperișul diverselor construcții. [Var. cornice s.f. / < fr. corniche]. Vezi definitia »

CENTRÁLĂ, centrale, s.f. – V. central (II) [DEX'98] Vezi definitia »

EPIGENÉZĂ s. f. 1. Concepție biologică după care embrionul se formează treptat, prin diferențieri succesive de părți noi, pe baza informației genetice. 2. Proces de depunere a unor minerale după formarea rocilor în care se găsesc. – Din fr. épigénèse. Vezi definitia »