păioáră (păioáre), s. f. – Giulgiu, văl cu care se acoperă fața morților. Lat. palliǒla (Pușcariu 1247; Candrea-Dens., 1311; REW 6167a). Der. din pai (Weigand, Krit. Jb., XII, 1, 99) nu pare posibilă, cf. Rosetti, I, 79. Vezi definitia »

FÂȘCÂITÚRĂ, fâșcâituri, s. f. (Reg.) Fâșcâit. – Din fâșcâi + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

MONOGRÁMĂ s. f. semn scris, gravat etc. prin reunirea unor inițiale ale numelui cuiva. (< fr. monogramme) Vezi definitia »

AMIDÍNĂ, amidine, s. f. Substanță organică pe bază de amidă, folosită în medicamentație. – Din fr. amidine. Vezi definitia »

tîrlă (-le), s. f. – Stînă, ocol de vite. – Megl. torlă. Sl., cf. bg. tărlo, sb. trlo, cr. tèrlo (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 412). – Der. tîrlaș, s. m. (coproprietar al unei stîne), cf. GS, VI, 43; tîrli, vb. (a-și așeza tîrla într-un anumit loc; a zăbovi cu turma într-un anumit loc); tîrliște, s. f. (loc în care mai înainte a fost o tîrlă), cf. bg. tărlište. Vezi definitia »