Definita cuvantului dicțiune
DICȚIÚNE, dicțiuni, s. f. Modul de a pronunța cuvintele, silabele și sunetele. ♦ (În teatru, cinematograf etc.) Artă de a pronunța corect și clar un text. [Pr.: -ți-u-. – Var.: dícție s. f.] – Din fr. diction, lat. dictio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dicțiune
MANUMISIÚNE s.f. Eliberare (legală) a unui sclav sau a unui șerb. [Pron. -si-u-, var. manumisie s.f. / cf. lat. manumissio, cf. fr. manumission]. Vezi definitia »
UZURPAȚIÚNE s.f. (Rar) Uzurpare. [Pron. -ți-u-. / < fr. usurpation, lat. usurpatio]. Vezi definitia »
REPULSIÚNE s.f. v. repulsie. Vezi definitia »
PROLEGÓMENE s. n. pl. (Livr.) Parte introductivă care precedă expunerea propriu-zisă într-o operă științifică. ♦ Ansamblu de noțiuni preliminare aparținând unui domeniu științific. – Din fr. prolégomènes. Vezi definitia »
ERUPȚIÚNE s. f. v. erupție. Vezi definitia »