MÉNTĂ s.f. Plantă din familia labiatelor, ale cărei frunze conțin un ulei bogat în mentol; (pop.) izmă. [Var. mintă s.f. / < lat. mentha, cf. fr. menthe]. Vezi definitia »

VIRGÍNĂ s.f. v. virgin (1) [în DEX´98 și DN] Vezi definitia »

DECÉNȚĂ s. f. respect pentru bunele moravuri; bună-cuviință; pudoare. (< fr. décence, lat. decentia) Vezi definitia »

ȘTÉRGURĂ, șterguri, s. f. (Reg.) Ștergar (1). – Șterge + suf. -ură. Vezi definitia »

PLÁSTĂ, plaste, s. f. (Reg.) Claie de fân. – Din bg., scr. plast. Vezi definitia »