Definita cuvantului difracție
DIFRÁCȚIE, difracții, s. f. Mod de propagare a undelor de lumină, radio, acustice etc. în spatele unui obstacol, prin ocolirea marginilor lui și prin abaterea aparentă de la traiectoria rectilinie. – Din fr. diffraction.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu difracție
FONOMIMÍE s.f. Reprezentare a sunetelor vorbirii (fonemelor) cu gesturi (folosită mai ales la comunicarea între surdomuți). [Gen. -iei. / cf. it. fonomimia < gr. phone – sunet, mimos – imitator] Vezi definitia »
DESPERÁȚIE, desperații, s. f. (Înv.) Desperare. – Din lat. desperatio. Vezi definitia »
GALACTOZURÍE s. f. prezența galactozei în urină. (< fr. galactosurie) Vezi definitia »
FILIÁȚIE s. f. 1. înrudire în linie descendentă; descendență. 2. (fig.) înlănțuire între lucruri, fenomene, idei etc. (< fr. filiation, lat. filiatio) Vezi definitia »
FÁSCIE1 s. f. 1. mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, simbol al puterii, purtat în Roma antică de lictorii care însoțeau pe dictatori, consuli etc. 2. fașină. 3. (herald.) figură orizontală având lățimea ceva mai puțin de 1/3 din lățimea scutului. (< lat. fascis) Vezi definitia »