ostrobắț, ostrobéțe, s.f. (reg.) cotigă. Vezi definitia »

scoréț, scoréțe, s.n. (reg.) 1. teică în care cad grăunțele la moară. 2. jgheab pe care curge făina dintre pietrele morii; piscoaie. 3. orificiu din mijlocul pietrelor unei râșnițe, prin care se scurge sarea măcinată. 4. (în forma: scareț) colțul sau lădița vetrei unde se adună cenușa. Vezi definitia »

LECÚȚ s. n. (Pop.) Diminutiv al lui leac. Vezi definitia »

prinț (prinți), s. m. – Principe, domnitor. Germ. Prinz, fr. prince. Este dubletul lui principe, s. m., din it. principe, der. principesă, s. f., din it. principessa. – Der. prințesă, s. f., din fr. princesse, germ. Prinzessin; princiar, adj., din fr. princiaire; principat, s. n., din lat. principatus. Vezi definitia »

STÁREȚ, -Ă, stareți, -e, s. m. și f. Persoană (călugăr sau călugăriță) care conduce o mănăstire; egumen. [Var.: (reg.) stáriț, -ă s. m. și f.] – Din sl. starici. Vezi definitia »