scârliónț, scârliónți, s.m. 1. (pop.) cârlionț, buclă, creț. 2. (reg.; în forma: scărlăunț) fiecare dintre capetele blănilor ce încheie cele două laturi ale unei cișmele. Vezi definitia »

NAGẤȚ, nagâți, s. m. Pasăre migratoare de baltă de mărimea unui porumbel, cu penele negre-verzui pe spate și pe piept, albe pe pântece și cu un moț negru în creștet; bibic² (Vanellus vanellus). ♦ Epitet glumeț dat în special copiilor. – Probabil formație onomatopeică. Vezi definitia »

chibiț, chibiți s. m. 1. persoană ipocrită. 2. hoț specializat în culegerea de informații utile bandei. Vezi definitia »

VĂITĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar.) Văitător. – Văita + suf. -ăreț. Vezi definitia »

friț, friți s. m. (peior.) neamț. Vezi definitia »