Definita cuvantului cameleon
CAMELEÓN, cameleoni, s. m. 1. Reptilă arboricolă și insectivoră din regiunile tropicale, cu gheare ca un clește, care o ajută să se prindă de copaci, și cu proprietatea de a-și schimba culoarea pielii potrivit mediului înconjurător (Chamaeleo vulgaris). 2. Fig. Persoană care-și schimbă purtarea și convingerile după împrejurări. [Pr.: -le-on] – Din fr. cameléon.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cameleon
ACORDEÓN, acordeoane, s. n. Instrument muzical portativ cu burduf, claviatură și butoane, ale cărui sunete se produc prin vibrația unor ancii metalice. [Pr.: -de-on] – Din fr. accordéon, germ. Akkordeon. Vezi definitia »
MORÓN, -Ă s.m. și f. (Med.) Debil mintal. [< engl. moron, cf. gr. moros – prost]. Vezi definitia »
MACROPLANCTÓN s. n. plancton cu organisme vizibile cu ochiul liber. (< fr. macroplancton) Vezi definitia »
VALÓN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Walonia (sudul Belgiei). ◊ (s. n.) dialect galo-roman vorbit de valoni. (< fr. wallon, germ. Wallone) Vezi definitia »
BERGSON [bercsɔn], Henri (1859-1941), filozof francez. A criticat pozitivismul, susținînd că știința trebuie prelungită cu o metafizică definită ca „experiență integrală” („Introducere în metafizică”). Esența metafizicii sale este teoria duratei („Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței”). A elaborat o teorie a cunoașterii axată pe intuiție, o metafizică a vieții de tip intuiționist, potrivit căreia esența vieții rezidă într-o energie care împinge spre evoluție, numită „elan vital” („Evoluție creatoare”). Studii de psihologie etică și estetică („Cele două surse ale moralei și religiei”, „Rîsul”). Premiul Nobel pentru literatură (1927). Vezi definitia »