MAGISTRATÚRĂ s. f. 1. funcție, demnitate de magistrat; durata acestei funcții. 2. corpul magistraților. 3. (fig.) funcție înaltă, de răspundere. (< germ. Magistratur, fr. magistrature) Vezi definitia »

prigoádă (prigoáde), s. f. – (Banat) Caz, situație. Sb. prigoda (Candrea). Vezi definitia »

COSMOGRÁMĂ s. f. hartă a poziției aștrilor pe bolta cerească, în funcție de care astrologii întocmesc horoscopul. (< fr. cosmogramme) Vezi definitia »

LEGÚMĂ, legume, s. f. Nume generic dat unor vegetale (fasole, cartofi, ceapă etc.) cultivate pentru hrana omului; zarzavat. ♦ (Rar; de obicei la pl.) Mâncare, hrană. – Lat. legumen. Vezi definitia »

EPRUBÉTĂ s. f. tub de sticlă rezistentă închis la un capăt, în lucrări de laborator. (după fr. éprouvette) Vezi definitia »