ÎNTRERUPTÓR s.n. Întrerupător. [< fr. interrupteur]. Vezi definitia »

ROZĂTÓR, rozătoare, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și printr-o mare dezvoltare a dinților incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal rozător. – Roade + suf. -ător. Vezi definitia »

COVÂRȘITÓR, -OÁRE, covârșitori, -oare, adj. Care covârșește; copleșitoare; p. ext. foarte mare, dominant, extraordinar. – Covârși + suf. -tor. Vezi definitia »

APRETÓR, -OÁRE s.m. și f. Lucrător care apretează țesături, piei etc. [Cf. fr. apprêteur]. Vezi definitia »

SFORĂITÓR, -OÁRE, sforăitori, -oare, adj. 1. Care sforăie; cu sforăituri. 2. Fig. (Despre felul de exprimare al cuiva) Gol de conținut, declamator, emfatic. [Pr.: -ră-i-] – Sforăi + suf. -tor. Vezi definitia »