mócrotă (-te), s. f. – Umoare, secreție. Sl. mokrota, din mokrŭ „umed”. Sec. XVI, înv. Cf. moceră. Vezi definitia »

ARÉNĂ, arene, s. f. 1. Spațiu circular așternut cu nisip, rumeguș etc. din mijlocul unui circ, amfiteatru etc., unde se desfășoară o reprezentație; p. ext. amfiteatru destinat unei reprezentații. 2. (Rar) Teren de sport, împrejmuit cu tribune pentru spectatori. 3. Fig. Sferă, domeniu, loc de desfășurare a unei activități. – Fr. arène (lat. lit. arena). Vezi definitia »

ENTOMÓZĂ s. f. stare morbidă determinată de insecte. (< fr. entomose) Vezi definitia »

puiáncă, puiénce, s.f. (reg.) pui de sex feminin, puică. Vezi definitia »

áță (áțe), s. f. – 1. Fir. – 2. Fibră, filament. – 3. (adv.) Direct, fără oprire. – 4. (Fam.) Intendență militară. Lat. acia (Pușcariu 158; REW 102; DAR); cf. it. accia (calabr. azza, ven., lom. atssa, mil. asa, engad. atša). – Sensul 4 este o interpretare umoristică a cuvîntului administrație, care înainte se prescurta de obicei sub forma a-ție. Der. ațică, s. f. (firicel; fir de bumbac pentru urzeală, făcut din două fire răsucite); ațist, s. m. (ofițer de intendență); ațos, adj. (care are ațe; necioplit, înfumurat, nesuferit). – Din rom. provine bg. acŭ (Capidan, Raporturile, 220). Vezi definitia »