ROTUNJÍT, -Ă, rotunjiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Cu o formă rotundă, cu un contur curb. ◊ Consoană rotunjită = consoană la rostirea căreia se adaugă o articulație suplimentară de rotunjire a buzelor. Vocală rotunjită = vocală pronunțată cu participarea activă a buzelor, care se apropie formând o deschizătură circulară. 3. Mărit, sporit, întregit. [Var.: (reg.) rătunzít, -ă, rotunzít, -ă adj.] – V. rotunji. Vezi definitia »

CALCANTÍT s. n. sulfat natural hidratat de cupru; piatră-vânătă. (< fr. calcantite) Vezi definitia »

CLĂNCĂÍT s. n. Faptul de a clăncăi; zgomot produs de lovirea a două obiecte; clancăt. V. clăncăi. Vezi definitia »

ENDOPARAZÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Parazit de origine vegetală sau animală) care trăiește în interiorul organelor sau al țesuturilor organismului-gazdă. [< fr. endoparasite, cf. gr. endon – înăuntru, fr. parasite – parazit]. Vezi definitia »

zgulít, zgulítă, adj. (reg.) sărac, trist, umilit. Vezi definitia »