CURATÉLĂ s. f. instituție juridică pentru ocrotirea intereselor și administrarea bunurilor unui minor, ale unei persoane atinse de o anumită incapacitate. (< fr. curatelle, lat. curatela) Vezi definitia »

MUNCULÍȚĂ, munculițe, s. f. Diminutiv al lui muncă; muncușoară. – Muncă + suf. -uliță. Vezi definitia »

ÎNĂDUȘEÁLĂ, înădușeli, s. f. (Reg.) Nădușeală. – Înăduși + suf. -eală. Vezi definitia »

AUTOGENÉZĂ s. f. Teorie care absolutizează acțiunea factorilor ereditari în dezvoltarea individului și neagă rolul mediului. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogénèse. Vezi definitia »

rachíță s.f. (înv.) rachiu. Vezi definitia »