afară, adv. 1. Dincolo de limitele unui spațiu închis, în exterior. 2. Cu excepția, (în) afară de. – Mr. afoară, megl. nafară, istr. (a)fǫrę. Lat. ād fŏras (Pușcariu 33; Candrea-Dens., 550; REW 265; DAR); cf. v. it. affuori (it. fuori, fuora), v. fr. afors (fr. hors), v. sp. afuera (sp. fuera), v. port. afora (port. fora). Sensul 2, condiționat de prep. de, este de asemenea romanic, cf. it. fuor di, fr. en dehors de, sp. fuera de. Vezi definitia »

PNEUMOCOCÓZĂ s. f. boală produsă de un pneumococ. (< fr. pneumococcose) Vezi definitia »

SÍXTĂ s.f. Una dintre cele opt poziții simple (de apărare) la scrimă. [< fr. sixte, cf. lat. sextus – al șaselea]. Vezi definitia »

ȚĂRÁNCĂ, țărance (țărănci), s. f. 1. Femeie care locuiește în mediul rural; săteancă. 2. (Iht.; reg.) Ocheană, babușcă. – Țăran + suf. -că. Vezi definitia »

macorteáță (macortéțe), s. f. – Strachină. – Var. mărcoteț. Rut. makortetĭ (Candrea; Scriban). În Bucov. și Basar. Vezi definitia »