Definita cuvantului scrib
SCRIB, scribi, s. m. 1. (La vechii egipteni) Funcționar inferior având atribuții de contabil și de copist. 2. Persoană care redacta sau copia acte. 3. Scriitor sau gazetar fără valoare, de obicei aservit unui partid politic. 4. Cărturar la vechii evrei care tălmăcea cărțile lui Moise și interpreta poporului normele juridice. – Din fr. scribe, lat. scriba.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu scrib
úib s. m. – În expresia în uib „contra”. Lat. obvĭus (Bogrea, Dacor., I, 259; Candrea). În Olt., cf. mr. nuib(are) „a contrazice”. Vezi definitia »
cib s. n. – Hrană pentru păsări. Lat. cibus (sec. XIX). Latinism artificial, care nu pare să se fi folosit, și pe care Șeineanu, Semasiol, 182, l-a considerat cuvînt popular. Vezi definitia »
TRIB s.n. 1. Formă de organizare a societății primitive, constând dintr-o grupare de mai multe ginți sau de familii reunite între ele prin legături de înrudire, care trăiau pe un teritoriu propriu, aveau o limbă și credințe comune și erau supuse autorității unui șef (ales din mijlocul lor). 2. (La unele popoare din antichitate) Seminție, gintă, neam. ♦ Populația fiecărui district în Roma antică. 3. (Biol.) Subdiviziune a familiei, cuprinzând genuri înrudite. [< lat. tribus, cf. fr., it. tribu]. Vezi definitia »
PEDOTRÍB s. m. (în Grecia antică) antrenor de gimnastică pentru copii. (< fr. pédotribe, gr. paidotribes) Vezi definitia »
SUBTRÍB s. n. (biol.) categorie sistematică inferioară tribului. (< engl. subtribe, lat. subtribus) Vezi definitia »