ÓRIE, orii, s. f. Plasă de prins pește, în formă de sac, folosită în apele curgătoare adânci, mânuită din luntre de doi oameni. – Et. nec. Vezi definitia »

SIMPATICOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare și îndepărtare pe cale chirurgicală a unei părți din lanțul ganglionar simpatic. [Gen. -iei. / < fr. sympathicotomie]. Vezi definitia »

PIROMANȚÍE s.f. Practică constând în observarea focului sau a flăcărilor, prin care vechii greci pretindeau că ghicesc viitorul. [Gen. -iei. / < fr. pyromancie, cf. gr. pyr – foc, manteia – ghicit]. Vezi definitia »

ANIRIDÍE s.f. (Biol.) Lipsă a irisului. [Gen. -iei. / < fr. aniridie, cf. gr. an – fără, iris – iris]. Vezi definitia »

MALÁRIE s.f. Boală infecțioasă transmisă de țânțarul anofel, care se manifestă prin friguri puternice și intermitențe; paludism. [< fr., it. malaria, germ. Malaria < it. malo – rău, aria – aer]. Vezi definitia »