Definita cuvantului scufie
SCUFÍE, scufii, s. f. 1. Căciuliță de formă specială, care se leagă sub bărbie, purtată mai ales de sugari; bonețică. 2. Bonetă de pânză, de stofă etc., care se poartă mai ales noaptea, în timpul somnului; tichie, căciulită. 3. Căciulită rotundă, de culoare neagră, pe care o poartă călugărițele. – Din ngr. skúfia, it. scuffia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu scufie
-FRENÍE elem. fren(o)-. Vezi definitia »
TELECURIETERAPÍE s.f. (Med.) Tratament cu radium efectuat la distanță față de locul tratat; teleradiumterapie. [Pron. -cü-ri-. / < fr. télécuriethérapie]. Vezi definitia »
colilíe (colilíi), s. f. – Plantă, Stipa pennata. Tulpina sa este acoperită de stipele albe ca niște fire de păr, care fac ca numele acestei plante să fie sinonim cu „păr cărunt”. – Var. (Trans., Banat), colie. Sb., cr. slov. kovilje (Cihac, II, 69; Conev 44), cu asimilarea lui ν. Vezi definitia »
CINOLOGÍE s. f. ramură a medicinei veterinare care se ocupă de câini. -var. chinologie. (< it. cinologia) Vezi definitia »
urgíe (-íi) s. f. – 1. Ură, furie. – 2. Furie dumnezeiască, pedeapsă divină. – 3. Dezastru, calamitate, nenorocire. – 4. (Înv.) Exil, surghiun. – 5. Pocitanie, vrăjitoare. – Mr. urγie. Gr. ỏργή, probabil prin intermediul unui lat. vulg. *orgia (Densusianu, I, 202; Pușcariu 1831; Candrea); der. directă din mgr. (Roesler 577; Murnu 58; Tiktin) nu pare posibilă fonetic. Direct din lat. *orgilĭa ‹ gr. ỏργιλος (Giuglea, RF, II, 65) este puțin probabilă. Cf. Rosetti, II, 69 și I, 174. – Der. urgisi, vb. (a persecuta, a distruge; a urî, a-i dori răul; înv., a surghiuni; a pedepsi, a nedreptăți), cf. ngr. ỏργίζωμαι „a supăra”; urgiseală, s. f. (nenorocire). Vezi definitia »