NUMĂRĂTÓR, -OÁRE, numărători, -oare, subst. 1. S. n. Aparat care servește la numărare. 2. S. m. și f. (Rar) Persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesiunea de a număra. 3. S. m. Termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție și reprezentând deîmpărțitul operației de împarțire. – Număra + suf. -ător. Vezi definitia »

TUNĂTÓR, -OÁRE, tunători, -oare, adj. Care tună, care bubuie (tare); puternic, răsunător. – Tuna + suf. -ător. Vezi definitia »

TRENAJÓR s. n. instalație complexă pentru antrenarea la sol a piloților în condițiile zborului fără vizibilitate. Vezi definitia »

iscălitor, iscălitori s. m. (intl.) falsificator, plastograf. Vezi definitia »

PRÓMPTOR s. n. aparat pe care se succed textele citite de prezentatori în fața unei camere de televiziune, caractere afișate pe primele poziții ale liniei de pe ecranul unui calculator. (< engl. prompter, fr. prompteur) Vezi definitia »