Definita cuvantului denunțare
DENUNȚÁRE, denunțări, s. f. Acțiunea de a denunța și rezultatul ei. 1. Desfacere a unui contract sau a unui tratat prin manifestarea de voință unilaterală a uneia dintre părți. 2. Denunț (2). – V. denunța.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu denunțare
ZĂDĂRÍRE s. f. V. zădărâre. Vezi definitia »
DRAJONÁRE s.f. Drajonaj. [< drajona]. Vezi definitia »
a intra în postul cel mare expr. (intl.) a executa o pedeapsă mare sau cea mai mare dintre pedepsele de până atunci. Vezi definitia »
FUROÁRE s.f. (Rar) 1. Mânie, delir furios, furie. 2. Pasiune violentă; încântare. ◊ (Fam.) A face furori = a provoca admirație (mai ales prin aspectul exterior). [Cf. fr. fureur, lat. furor]. Vezi definitia »
PRETĂBĂCÍRE, pretăbăciri, s. f. Tăbăcire prealabilă. – Pre1- + tăbăcire. Vezi definitia »