ARMATÚRĂ, armaturi, s. f. (Muz.) Armură (4). – Din fr. armature, lat. armatura. Vezi definitia »

UNIUNE CONSENSUALĂ s.f. „o formă nelegitimă de căsătorie care antrenează o serie de consecințe negative pentru cei în cauza și pentru societate” – M. Voinea – Sociologia Familiei, 1993 Vezi definitia »

VANILÍNĂ s. f. substanță organică foarte aromată, din fructul vaniliei, care se poate prepara și sintetic, folosită în alimentație și parfumerie. (< fr. vanilline) Vezi definitia »

ZBĂNȚUIÁLĂ, zbănțuiéli, s. f. Zbânțuială. (zbănțui + suf. -eală) Vezi definitia »

subtdirectoríță, subtdirectoríțe, s.f. (înv.) subdirectoare; directoare adjunctă. Vezi definitia »