FRẤNGERE, frângeri, s. f. Acțiunea de a (se) frânge; rupere prin îndoire, lovire sau apăsare puternică; frântură. – V. frânge. Vezi definitia »

viézure (-ri), s. m. – Bursuc (Meles taxus). – Var. (v)iezur(e), (v)iezură, Trans. (v)iezune, (v)iezine. Origine incertă. Pare legat de sl. jazvrŭ „de arici” (Cihac, II, 455), cf. sb. javazac „viezure”. V este greu de explicat, dar. cf. (v)iroagă, viclean. Der. de la un dacic *viedula (Hasdeu, Col. lui Traian, 1877, 579) sau din alb. vjedhuljë (Tiktin; Rosetti, II, 124; cf. Philippide, II, 741) nu par convingătoare. Alb. este neîndoielnic același cuvînt, dar apare mai sigură der. sa din rom. – Der. vizuină (var. viezuină, ghizuină, iezuină, vizunie, ghizunie, Banat viezurină, viezurime), s. f. (ascunzătoare, adăpost), din sb. jazvina „vizuină de bursuc” (Cihac, II, 455; Conev 39) contaminat cu viezure; vizuini, vb. refl. (Banat, a se refugia în vizuină). Vezi definitia »

noptáre s.f. (înv. și reg.) înnoptare. Vezi definitia »

căráre (cărắri), s. f. – 1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul. – 2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. – Mr. cărare. Lat. carraria (Densusianu, Hlr., 159; Pușcariu 287; Candrea-Dens., 244; REW 1718; Philippide, II, 636); cf. alb. karrarë, it. carraja (calabr. cárrara), prov. carriera, v. fr. charrière, cat., sp. carrera, port. carreira. Semantismul prezintă o schimbare proprie limbii rom., în timp ce celelalte limbi romanice păstrează sensul primitiv de „drum de care”. Pușcariu a încercat în mai multe rînduri (Locul limbii române, 34; Études de linguist. rom., 40; DAR; contra Rosetti, I, 174; cf. Iordan, RF, VI, 150) să explice această schimbare prin condițiile tipice ale vieții primitive ale românilor, în regiunile muntoase. Mai probabil, lat. carraria s-a contaminat cu scalaria (› fr. escalier), cf. lat. scala „ieșire povîrnită”, de unde sard. iskela „cărare”, alb. škalë, s.b., bg. skala „stîncă ascuțită”, ngr. σϰάλα, etc. (Wagner 110; cf. REW 7637). Der. cărărău, s. m. (Bucov., Maram., vagabond, haimana); cărăra, vb. (a face cărări; a ascuți ferăstrăul); cărărat, adj. (plin de cărări; striat, dungat). Vezi definitia »

NUMEROTÁRE, numerotări, s. f. Acțiunea de a numerota și rezultatul ei; numerotație, numerotat (1). – V. numerota. Vezi definitia »