Definita cuvantului scâlcietură
SCÂLCIETÚRĂ, scâlcieturi, s. f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). [Pr.: -ci-e-] – Scâlcia + suf. -ătură.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu scâlcietură
NÉFLĂ s. f. carte de joc de mică valoare. (< fr. nèfle) Vezi definitia »
celularită, celularite s. f. (glum.) obiceiul de a vorbi mult la telefonul mobil sau de a-l ține tot timpul la vedere. Vezi definitia »
sămînță (semínțe), s. f.1. Organ de reproducere la plante. – 2. Sîmbure. – 3. Semen. – 4. Rasă, generație. – 5. Origine, cauză. – 6. Fleac, cantitate minimă. – Mr., megl. simință, istr. sămințe. Lat. *sementia (Pușcariu 1608; REW 7804; Iordan, Dift., 108), cf. it. semenza, prov., cat. semença, fr. semence. Are și pl. sămînțuri, cu valoare colectivă. – Der. semincer, s. m. (copac salvat de la tăiere, pentru reproducere; știulete de porumb ținut pentru sămînță); seminție, s. f. (rasă, castă, generație); însămînța, vb. (a semăna). Din rom. provine mag. szémuncia (Edelspacher 22). Vezi definitia »
ÓFTIGĂ s. f. v. oftică. Vezi definitia »
TRÁUMĂ s. f. 1. traumatism. 2. (fig.) tulburare psihică, rană sufletească. (< fr. trauma, germ. Trauma) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z