SĂMĂNĂTORÍSM s. n. Curent literar inițiat la începutul secolului XX, în România, de revista „Sămănătorul”, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitara exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică. [Var.: semănătorísm s. n.] – „Sămănătorul” (n. pr.) + suf. -ism. Vezi definitia »

MACHÍSM s. n. Empiriocriticism. [Pr.: mahísm] – Din rus. mahizm. Vezi definitia »

EUFEMÍSM s. n. cuvânt, expresie care înlocuiește în vorbire sau în scris un cuvânt, ori o expresie desemnând ceva neplăcut, jignitor sau obscen. (< fr. euphémisme) Vezi definitia »

CARTEZIANISM (‹ fr.) s. n. 1. Filozofia lui Descartes. 2. Filozofia discipolilor lui Descartes („școala carteziană”) și a celor care s-au numit ei înșiși cartezieni: Malebranche, Spinoza, Leibniz. 3. Tradiție filozofică și științifică, de la Descartes pînă în zilele noastre (G. Bachelard, Ed. Husserl, N. Chomski), pretinzînd caracteristicile gîndirii lui Descartes: metodă, origine, rigoare, recuperarea perspectivei idealiste. Vezi definitia »

IMATERIALÍSM s.n. Sistem filozofic idealist care neagă materia ca substanță de sine stătătoare. [Pron. -ri-a-. / < fr. immatérialisme]. Vezi definitia »