PREDICÁT, predicate, s. n. 1. (Gram.) Parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. ◊ Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb la un mod personal (sau printr-o interjecție). Predicat nominal = predicat format dintr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ. 2. (Log.) Termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva despre subiect. – Din fr. prédicat, lat. praedicatum. Vezi definitia »

MEPLÁT I. s. n. (arte) relief foarte plat în care motivul plin este pus în evidență prin ușoara adâncire a spațiului perimetral. II. adj. inegal ca grosime. ♦ (arhit.) linii ĕ = linii care fac trecerea de la un plan la altul. (< fr. méplat) Vezi definitia »

STUFÁT, stufaturi, s. n. Mâncare scăzută, gătită din carne (de miel) și fire de ceapă și de usturoi verde. – Din ngr. stufáton. Vezi definitia »

MONITORIZÁT, -Ă, monitorizați, -te, adj. Care este pus sub supravegherea monitorului² (2) sau a altui aparat specializat. – V. monitoriza. Vezi definitia »

NEALINIÁT, -Ă adj. Care nu este aliniat. ◊ (Despre țări, state, mișcări) Care duce o politică de nealiniere. [< ne- + aliniat, după fr. non-aligné]. Vezi definitia »