CONCORDÁNȚĂ s. f. 1. faptul de a concorda; potrivire, acord, corespondență (II, 1). ♦ concordanța timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează timpul verbului dintr-o propoziție dependentă în acord cu timpul verbului din propoziția regentă; corespondența timpurilor. ◊ îmbinare armonioasă de sunete. 2. (geol.) raportul dintre două (serii de) straturi care s-au sedimentat continuu. 3. specie evoluată de index (glosar), larg cultivată în filologia anglo-saxonă și chiar în cea romanică, constând în listarea cuvintelor, însoțite fiecare de un microcontext pertinent pentru înțelegerea lor. (< fr. concordance) Vezi definitia »

PLANTOGRÁMĂ, plantograme, s. f. (Med.) Amprentă a tălpii piciorului în poziție ortostatică. – Din fr. plantogramme. Vezi definitia »

CLÁPCĂ, clăpci, s. f. (Pop.) Cursă, capcană. – Din bg. klapka. Vezi definitia »

GINOGENÉZĂ s. f. pseudogamie în care gametul mascul pătrunde în ovul fără să-l fecundeze, embrionul dezvoltându-se partenogenetic. (< fr. gynogenèse) Vezi definitia »

BÚJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (Reg.) Pastramă (de vânat). – Ucr. buženycja. Vezi definitia »