CURÚL, -Ă adj. Scaun curul = scaun de onoare, încrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani; magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul; edil curul = magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcțiile. [< lat. curulis, cf. fr. curule]. Vezi definitia »

accentul este Vezi definitia »

UNICÁUL, -Ă adj. cu o singură tulpină. (< fr. unicaul, lat. unicaulis) Vezi definitia »

CAULÍCUL s. n. tulpiniță a embrionului, pe care sunt inserate cotiledoanele. (< fr. coulicule) Vezi definitia »

a-și îngropa obrazul expr. a avea tupeu. Vezi definitia »