CAVITÁȚIE s.f. Fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parțial, în care se formează bule de vapori care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul. [Gen. -iei, var. cavitațiune s.f. / cf. fr. cavitation]. Vezi definitia »

ÚIE, ui, s. f. (Ornit.; reg.) Șoricar. Vezi definitia »

scorțoșénie, scorțoșénii, s.f. (reg.) atitudine distantă, rigidă. Vezi definitia »

bagadie, bagadii, s. f. (țig.) tavan, plafon Vezi definitia »

TACTOGNOZÍE s.f. Recunoaștere a obiectelor prin pipăit. [Gen. -iei. / < fr. tactognosie, cf. lat. tactus – pipăire, gr. gnosis – cunoaștere]. Vezi definitia »