OCCIPÚT s. n. proeminență osoasă la polul posterior al craniului. (< fr., lat. occiput) Vezi definitia »

ÎNCEPÚT, începuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) începe; începere. 2. Punct de plecare, moment inițial; parte care începe sau cu care se începe ceva. ◊ Loc. adv. De la (bun) început = din primele momente, din capul locului. De la (sau pe la, dintru ori întru) început = în (sau din) momentul inițial; din capul locului, din prima clipă. 3. (Înv.) Obârșie, origine, începătură. – V. începe. Vezi definitia »

REVĂZÚT, -Ă, revăzuți, -te, adj. (Despre opere, texte scrise) Examinat din nou; revizuit. – V. revedea. Vezi definitia »

văzút s. n. Vezi definitia »

bíne cunoscút (știut bine) adv. + adj. (caz ~ de toată lumea) Vezi definitia »