CONJÚNCȚIE, conjuncții, s. f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție. 2. Poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. [Var.: conjuncțiúne s. f.] – Din fr. conjunction, lat. conjunctio, -onis. Vezi definitia »

BIRJĂRÍE, birjării, s. f. Ocupația birjarului. – Din birjar + suf. -ie. Vezi definitia »

TELECOBALTERAPÍE s. f. tratament al tumorilor efectuat de la distanță cu radiații emise de cobaltul radioactiv. (< fr. télécobalthérapie) Vezi definitia »

NEUROBIOLOGÍE s.f. Biologia sistemului nervos. [Gen. -iei. / cf. fr. neuro-biologie]. Vezi definitia »

INTERLÍNIE s.f. 1. (Poligr.) Linie de plumb mai puțin înaltă decât literele, folosită la răritul rândurilor de text; durșus. 2. Linie la suprafața tegumentelor, corespunzând traiectului unei articulații. [Gen. -iei. / cf. fr. interligne < lat. inter – între, linea – linie]. Vezi definitia »