EXOFORÍE s. f. tendință de deviație a ochiului în afară; strabism divergent. (< fr. exophorie) Vezi definitia »

ANOVULÁȚIE s. f. lipsă a ovulației în timpul ciclului menstrual. (< fr. anovulation) Vezi definitia »

EFEBOCRAZÍE s. f. sindrom care se manifestă (la pubertate) prin cefalee persistentă, cauzată de tulburări endocrine. (< fr. éphébocrasie) Vezi definitia »

TEOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și învățăturilor unei religii. ♦ Studiu asupra lui Dumnezeu. ♦ Tratare speculativă care, din interiorul fiecărei religii, studiază divinitatea, puterile și atributele acesteia. [Gen. -iei. / cf. fr. théologie, it., lat., gr. theologia < theos – zeu, logos – studiu]. Vezi definitia »

TRADÍȚIE s. f. ansamblu de concepții, obiceiuri, credințe, cunoștințe, datini etc. moștenite și transmise din generație în generație, trăsătură specifică a unui grup social (popor, națiune etc.). ◊ datină, uzanță, obicei. ◊ informație privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisă oral. (< fr. tradition, lat. traditio) Vezi definitia »