MOÁCĂ, moace, s. f. 1. (Pop.) Bâtă lungă și groasă cu măciulie la un capăt; măciucă. 2. (Arg.) Cap; figură. ◊ Expr. (Fam.) A o lua la moacă = a primi o bătaie zdravănă. 3. (Fam.) Persoană (mai ales femeie) bleagă, înceată, leneșă. 4. (Iht.; reg.) Zglăvoacă. [Var.: moc s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

SPONGICULTÚRĂ s. f. cultura spongierilor. (< fr. spongiculture) Vezi definitia »

PINACOTÉCĂ s.f. Mare colecție de tablouri și de obiecte de artă; clădire unde se păstrează și se expune o astfel de colecție. [Pl. -ci, -ce. / cf. fr. pinacothèque, lat. pinacotheca, gr. pinakotheke < pinax – tablou, theke – depozit]. Vezi definitia »

BILENTÍLĂ s.f. Sistem optic format din două semilentile, obținute prin secționarea în diametru a unei lentile convergente. [< bi- + lentilă]. Vezi definitia »

MALIGMÁTĂ s. f. metaforă atenuată prin introducerea în enunț a unei construcții incidente de tipul „oarecum”, „ca să zic așa”, ori prin transformarea ei în comparație cu unele construcții joncționale. (< gr. maligmata) Vezi definitia »