OSTÁTIC, ostatici, s. m. Persoană din rândul populației civile oferită sau reținută de către un stat, de către o organizație etc. drept garanție pentru îndeplinirea unor obligații asumate sau impuse ori pentru prevenirea unor acte de ostilitate împotriva statului sau a organizației respective. ♦ Fig. (Fam.) Amanet, zălog². [Var.: ostátec s. m.] – Din it. ostatico. Vezi definitia »

MUZEÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la muzeistică. II. s. f. muzeologie. (< muzeu + -istic/ă/) Vezi definitia »

PEDOCLIMÁTIC, -Ă adj. referitor la condițiile de sol și de climă. (< pedo¹- + climatic) Vezi definitia »

SUBEPIDÉRMIC, -Ă adj. sub epidermă. (după fr. sous-épidermique) Vezi definitia »

EXCÉNTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului, foarte original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. – Din fr. excentrique. Vezi definitia »