MUCENÍC², -Ă, mucenici, -ce, subst. 1. S. m. și f. Martir din primele timpuri ale creștinismului; p. gener. persoană care suferă, care se sacrifică pentru ideile, convingerile sale. 2. S. m. pl. Sărbătoare creștină pentru pomenirea a patruzeci de martiri, care se prăznuiește la 9 martie. – Din sl. mučenikŭ. Vezi definitia »

POLIGÉNIC, -Ă adj. 1. (despre soluri) care s-a format în condiții bioclimatice succesive diferite. 2. referitor la poligenism. (< fr. polygénique) Vezi definitia »

SIMPÁTIC, -Ă, simpatici, -ce, adj. 1. Care inspiră simpatie; plăcut, atrăgător. 2. (Înv.) Care dă dovadă de simpatie, plin de simpatie. ♦ (Rar) Favorabil, avantajos. 3. (În sintagma) Cerneală simpatică = cerneală incoloră, care devine vizibilă numai la căldură sau prin tratarea cu diferite soluții speciale (și care se întrebuințează pentru a scrie texte secrete). 4. (Anat.; în sintagmele) Sistem nervos simpatic sau (substantivat) marele simpatic = sistem nervos format din ganglioni și din fibre nervoase care reglează, sub controlul scoarței cerebrale, funcțiile glandelor și ale organelor interne. Ganglioni (sau nervi etc.) simpatici = ganglioni (sau nervi etc.) care fac parte din sistemul nervos simpatic. – Din fr. sympathique. Vezi definitia »

PAMFLETÍSTIC, -Ă adj. în stilul pamfletului. (< germ. pamphletistisch) Vezi definitia »

ucenic, ucenici s. m. 1. (intl.) hoț începător. 2. (tox.) persoană necalificată care ajută o altă persoană cu studii superioare în chimie să prepare droguri într-un laborator clandestin. Vezi definitia »