calafát (-turi), s. n. – Cîlți îmbibați cu catran cu care se astupă crăpăturile navelor. Tc. kalafat „călăfătuire”, sau ngr. ϰαλαφίτης, ambele din it. calafatare (Roesler 594; Lokotsch 720; Ronzevalle 129); cf. fr. calfeutrer, sp. calafatear, și, pe de altă parte, bg. kalafat. Sec. XVII; a dat numele orașului Calafat. – Der. cal(a)fătui, vb. (a astupa cu calafat găurile). Vezi definitia »

SILICIFIÁT, -Ă, silicifiați, -te, adj. Care a suferit procesul de silicifiere. [Pr.: -fi-at] – Din fr. silicifié. Vezi definitia »

gonfalonierát s.n. Titlu, demnitate de gonfalonier. (< it. gonfalonierato) Vezi definitia »

SUGHIȚÁT s. n. Sughițare. – V. sughița. Vezi definitia »

scrâșcát, scrâșcáturi, s.n. (înv.) scrâșnire, frecare bruscă (a obiectelor), deplasare bruscă; scârțâit, scrâșnet, scrâșnit, scrâșnitură. Vezi definitia »