ROSTOGÓL, (I) rostogoluri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. (Adesea fig.) Mișcare de rostogolire. ◊ Loc. adv. De-a rostogolul sau (pop.) de-a rostogol = rostogolindu-se, dându-se peste cap. 2. Pantă cu înclinare mare într-o mină, care permite transportarea materialului prin simplă alunecare sau rostogolire, sub acțiunea greutății proprii. II. S. m. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate, păroase și flori albe (Echinops sphaerocephalus). – Et. nec. Cf. rotocol. Vezi definitia »

AVÍCOL, -Ă adj. Referitor la avicultură. [< fr. avicole]. Vezi definitia »

PAIÓL s. n. 1. pardoseală de lemn care acoperă podeaua calei unei nave. 2. rând de butoaie sau baloturi în hambarul navei. (< fr. payol, rus. paiol) Vezi definitia »

ARBORÍCOL, -Ă, arboricoli, -e, adj. (Despre insecte, animale) Care trăiește pe arbori sau printre arbori. – Din fr. arboricole. Vezi definitia »

MERSÓL s.m. Produs derivat prin tratarea unor hidrocarburi cu un amestec de bioxid de sulf și de clor. [< germ. Mersol]. Vezi definitia »