PREDICÁT s. n. 1. parte principală a propoziției care atribuie subiectului o acțiune, o stare, o însușire. ♦ ~ verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal, locuțiune verbală, adverb sau interjecție predicativă; ~ nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ și un nume predicativ. 2. (log.) termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva în legătură cu subiectul. ◊ (log. simbolică) element constitutiv al funcțiilor specifice calculului de predicate. 3. (mat.) enunț care depinde de una sau mai multe variabile și căruia, pentru orice valoare dată variabilelor, îi corespunde o propoziție. (< fr. prédicat, lat. praedicatum) Vezi definitia »

DEȘERTÁT², -Ă, deșertați, -te, adj. (Pop.; despre recipiente) Care este gol, care nu mai conține nimic în interior. – V. deșerta. Vezi definitia »

RADIOGHIDÁT, -Ă, radioghidați, -te, adj. Care a fost dirijat prin radioghidaj. [Pr.: -di-o-] – V. radioghida. Vezi definitia »

POLIMETACRILÁT s. m. polimer al esterilor acidului metacrilic; plexiglas. (< fr. polyméthacrylat) Vezi definitia »

SCIENTIZÁT, -Ă, scientizați, -te, adj. (Despre discipline, metode) În care s-au introdus metodele altor științe, mai ales ale matematicii. – V. scientiza. Vezi definitia »