DÓFTOR s. m. v. doctor. Vezi definitia »

COLIMATÓR s.n. Dispozitiv optic întrebuințat pentru determinarea unei direcții. ♦ Instrument constituit dintr-o lunetă ajutătoare, care se atașează la luneta unui aparat de măsurat sau de vizat. [Pl. -oare. / < fr. collimateur]. Vezi definitia »

EJECTÓR s. n. 1. dispozitiv pentru evacuarea unui fluid dintr-un rezervor prin efectul de aspirație și de antrenare a fluidului de către un alt fluid în mișcare. 2. dispozitiv la armele de vânătoare basculante care aruncă din țeavă cartușul percutat. 3. dispozitiv la casete pentru scoaterea casetei. (< fr. éjecteur) Vezi definitia »

INDUCTÓR, -OÁRE, inductori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Despre procese fizice) Care produce sau influențează un alt proces, cu care evoluează concomitent. Forță inductoare. 2. S. n. Organ al unei mașini electrice, al unui aparat electric etc. care produce fluxuri magnetice inductoare. 3. S. n. Mic generator de curent alternativ, cu magneți permanenți, acționat manual și folosit în instalațiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. – Din fr. inducteur. Vezi definitia »

DESTABILIZATÓR, -OÁRE, destabilizatori, -oare, adj. Care destabilizează. – Destabiliza + suf. -tor. Vezi definitia »