RADIOCONDUCTÓR, radioconductoare, s. n. Corp care devine conducător de electricitate sub influența undelor electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioconducteur. Vezi definitia »

COTROPITÓR, -OÁRE, cotropitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, putere, stat) care cotropește; invadator, năvălitor. 2. Adj. Fig. Copleșitor; foarte mare, imens. – Cotropi + suf. -tor. Vezi definitia »

DEPRECIATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care depreciază. (< fr. dépréciateur) Vezi definitia »

SATURATÓR, saturatoare, s. n. Aparat folosit pentru concentrarea unei soluții până la saturație. – Din fr. saturateur. Vezi definitia »

tor s. n. – Tizic. Bg. tor (Candrea). – În Olt. și Banat. – Der. torină, s. f. (Olt., tizic), din sb. torina; toriște (var. turiște), s. f. (Olt., tizic; Trans., loc unde mănîncă oile, torină); storiște, s. f. (loc de întîlnire, de ședere a vitelor sau cerbilor), bg. torište; torofină (var. torohină), s. f. (resturi de semințe, de fructe stoarse), probabil prin contaminare cu boștină, în Munt.; toreni, vb. (Banat, a îngrășa solul, a gunoi); (s)trușnic, s. m. (turtă, reziduuri de semințe ale plantelor oleaginoase), probabil în loc de *(s)torușnic (după Candrea, în legătură cu sb. trušni „de tărîțe”); turiță, s. f. (scai mărunt, Galium aparine), din sb. turica, cf. cr., slov., rus. torica (Candrea, II, 427; Conev 46); turicioară, s. f. (coada-racului, Agrimonia eupatoria); turicel (var. turicea), s. m. (plantă, Turritis glabra); var. a cuvîntului anterior (după Tiktin și Candrea, formație artificială care pornește de la numele științific). Vezi definitia »