CIRC s. n. 1. construcție vastă descoperită, de forma unui amfiteatru, unde aveau loc jocurile publice (la romani). 2. reprezentație al cărei program cuprinde numere de gimnastică, acrobație, dresaj de animale etc. 3. incinta circulară unde se desfășoară spectacolele de circ (2). 4. depresiune circulară în regiunile înalte ale munților, formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar. ♦ ~ lunar = crater lunar. (< fr. cirque, lat. circus) Vezi definitia »

muc și sfârc expr. excelent, de cea mai bună calitate. Vezi definitia »

cearc s.m. (înv.) compas, cerc; cearcăn. Vezi definitia »

HOMOCÉRC, -Ă adj. (Despre înotătoarea codală a unor pești; op. heterocerc) Cu lobi egali. [< fr. homocerque, cf. gr. homos – asemănător, kerkos – coadă]. Vezi definitia »

SEMICÉRC, semicercuri, s. n. 1. Segment de cerc a cărei coardă este un diametru; figură geometrică formată dintr-o jumătate de cerc. ♦ (Sport) Linie semicirculară care trasează și limitează o suprafață semicirculară privilegiată de reguli speciale de joc (la baschet, handbal etc.); 2. Șir de ființe sau de lucruri așezate în formă de semicerc (1); linie, mișcare arcuită. ◊ Loc. adv. În semicerc = în formă de semicerc (1). – Semi- + cerc. Vezi definitia »