OTOLÓG, -Ă, otologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în otologie. – Din otologie (derivat regresiv). Vezi definitia »

DOG s.m. Câine mare de pază (și de vânătoare), cu părul scurt și lins, cu urechile lăsate în jos și cu botul turtit. [< fr. dogue, cf. engl. (watch-)dog]. Vezi definitia »

METEOROLÓG, -Ă s. m. f. specialist în meteorologie; meteorologist. (< fr. météorologue) Vezi definitia »

CANCIÓG s. n. v. cancioc. Vezi definitia »

OMOLÓG, -OÁGĂ adj. 1. (Despre lucruri) Care corespund anumitor reguli, unei legi determinate. 2. (Despre laturi sau fețe în figuri omotetice) Care sunt paralele, de același sens sau de sens contrar. 3. (Despre substanțe organice) Care au funcțiuni și structuri analoage. 4. (Biol.; despre unele organe) Cu structură asemănătoare (și origine comună), dar cu formă și funcțiuni diferite. // s.m. Cel care îndeplinește aceeași funcțiune sau are o ocupație identică cu altcineva. [< fr. homologue, cf. gr. homologos – în armonie]. Vezi definitia »