períngi¹, s.n. (reg.) loc în pădure unde nu mai sunt copaci. Vezi definitia »

PISĂGÍ, pisăgesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A pisa. – Din pisa. Vezi definitia »

RABLAGÍ, rablagesc, vb. IV. Refl. (Fam.; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuințare îndelungată); (despre ființe) a-și pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [Var.: răblăgí vb. IV] – Din rablagiu (derivat regresiv). Vezi definitia »

sugi pula pula pula pula pula Vezi definitia »

BOIAGI (BOIADJI), Mihail G. (c. 1780-c. 1845, n. Buda), cărturar aromân. Autor al unei gramatici a dialectului aromân scrisă în română (cu alfabet latin), greacă și germană. Vezi definitia »