RELÍCTĂ, relicte, adj. (Biol.; în sintagma) Specie relictă (și substantivat, f.) = specie de plantă sau de animal care a supraviețuit dispariției unei faune sau unei flore în decursul timpurilor geologice. – Din germ. relikt, lat. relictus. Vezi definitia »

PRÚNĂ, prune, s. f. (peior.) Fată; Femeie Vezi definitia »

poșétă (poșéte), s. f. – Geantă de damă. Fr. pochette. Vezi definitia »

BACTERIOLÍZĂ s.f. (Biol.) Dizolvare a bacteriilor sub acțiunea anticorpilor, a bacteriofagilor etc. [< fr. bactériolyse]. Vezi definitia »

RADIONECRÓZĂ, radionecroze, s. f. (Med.) Necroză a unui țesut produsă de o doză excesivă de radiații ionizate. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radionécrose. Vezi definitia »